Să recreezi un întreg univers aflat sub semnul realismului magic pe scenă e o adevărată provocare. Și m-am bucurat mult când mi-am dat seama că tandemul Yuri Kordonsky – Helmut Stürmer n-a sacrificat povestea de dragul efectelor de scenă. Din contra, vizualul labil (elemente scenografice mobile, nisipul din care se tot creează texte, subtexte și/sau imagini care devin completări firești ale mișcării scenice) împreunat cu un fundal sonor adânc înrădăcinat în memoria afectivă a oricărui spectator (melodii al căror ritm ți-e imposibil să-l ignori), la care adăugăm culorile costumelor, toate acestea ies în scenă pentru a reda povestea Eréndirei. Să nu uităm de mișcarea scenică atent coordonată din off – nu vezi actori alergând haotic, ci personaje care-și cunosc foarte bine locul în poveste și care ies la scenă doar pentru că au ceva de spus. Personaje care vin din public, căci, nu-i așa, povestea ne aparține nouă, celor din sală, încă de la momentul arderii casei bunicii Eréndirei; din acel moment totul este la vedere, noi, cei din sală devenind martori tăcuți la o dramă fără sfârșit. Dacă la început Eréndira era mică, neverosimil de mică în raport cu scena, o vezi cum crește alături de ceilalți parteneri, astfel încât la final raportul devine invers: actorii sunt cei mari, obiectele din decor mici, până la dispariția lor totală din scenă (la momentul final în scenă nu mai există efectiv decât cușca îngerului și aceea aruncată într-un colț și un lighean roșu). Kordonsky a gândit bine această combinație de efecte de scenă obținută din  jocurile de lumini, căci, în final, când drama Eréndirei devine joc secund, te întrebi dacă nu cumva oamenii pot să ajungă să domine timpul (da, este foarte adevărat că timpul vindecă orice rană, dar parcă atunci când ai de-a face cu zeci/sute de răni nu prea mai ești sigur dacă acest timp e chiar vindecător). De aceea trecutul devine tot mai îndepărtat, odată cu dispariția ceasurilor din scenă aproape că se suspendă orice legătură cu acel trecut, timpul acela în care totul era sub semnul purității și al imaculatului, iar prezentul este sub semnul magiei – circul și lumea lui – căci ne este încă prea aproape ca să fim siguri că ceea ce trăim/simțim/vedem este adevărat și, ce este mai important, ne aparține, deci (încă) îl putem modifica după bunul nostru plac.

http://bookhub.ro/erendira-si-plasturele-pentru-vindecarea-timpului-trecut/?fbclid=IwAR3eIivy8VWXMkP0V3XurG33_XisiJGsEa9EJupLo6Y8ROmBWB0g319fQ14

Imaginarul, de o poezie subtilă: Eréndira e vizitată de un bărbat (Harald Weisz şi vocea sa...) care îi vorbeşte de "ochi de câine albastru". Codul lumii lor fantastice. Care există până când brutalitatea zorilor, o lamă de cuţit prăbuşindu-se pe o pardosea de marmură, o întrerupe. Pentru a reveni în alte nopţi. Olga Török duce în spate întreg spectacolul. Într-un interviu pentru yorick.ro, actriţa povesteşte: "[...] timp de o oră nu sunt aptă de conversaţii grele... Nu pot să fiu atentă aproape la nimic. Mi-efoarte greu să ies din Eréndira."

Kordonsky şi felul său aproape unic de a pune în valoare actriţele. Ecouri din Îngropaţi-mă pe după plintă, pentru a da doar un exemplu.

Kordonsky şi, în acest spectacol, felul său aproape purcăretian de a construi scene de o vizualitate acaparatoare. Îndrăzneala imaginaţiei sale, forţa copleşitoare a binomului Helmut Stürmer & Ioana Popescu, tuşele discrete, juste ale muzicii lui Tibor Cári şi luminilor lui Botond Nosz.

O oarecare exagerare, pleonastică, a duratei scenei prostituării. O scădere de ritm după prima oră din cele două de spectacol. Mici imperfecţiuni în coerenţa naraţiunii.

Măreţia abjecţiei umane, foamea de extreme (minunată crunta secvenţă a defilării bizareriilor circului, powered by Franz Kattesch) a omului doritor să vadă mai-răul la care poate ajunge seamănul său, perpetua nevoie de a umili ceea ce se deosebeşte prin alb (Eréndira) şi aripi (bătrânul lui Rareş Hontzu) de cenuşiul şi noroiul mormintelor spre care alegem să zburăm.

https://agenda.liternet.ro/articol/23123/Mihai-Brezeanu/Locul-geometric-al-punctelor-unde-se-intalnesc-extremele-Incredibila-si-trista-poveste-a-candidei-Erendira-si-a-bunicii-sale-fara-suflet-la-FNT-2018.html