„Cei 36 de interpreți din trupele germană și maghiară ale teatrelor timișorene [...] mi-au dat încă o dată sentimentul unei contagioase bucurii  a jocului și a libertății binevenite în asimilarea ludicului, exprimate prin mișcare, fizionomie, atitudine și gest, prin expresivitate corporală  și prin picturalitatea unor scene sau a câte unui stop-cadru – calități manifestate cu valoare programatică în multe dintre spectacolele lui Silviu Purcărete.” 

„Ca să aduci un omagiu cafelei, într-un spaţiu cum e cafeneaua, trebuie să te inspiri din diferite culturi. Aşa au făcut cei ce s-au implicat în acest spectacol: te induc în atmosfera cafenelelor pariziene, de pe Sant Germain des Prés, bunăoară, căci aşa cum spunea Vasile Şirli, a făcut "o scurtătură între Brigitte Bardot, Paris şi epoca anilor '50-'60", enumerând titlurile cântecelor cântate de BB, titluri ce reprezintă textul în franceză cântat de actorii din spectacol; te induc în faimoasele cafenele "Puşkin" – cântându-se o minunată romanţă de Dunaievski – sau în cele din Argentina… Nu lipseşte un citat din "Moliendo Café", nu lipsesc referinţe la "Zece negri mititei" – bineînţeles cu muzica respectivă, nu lipseşte muzica originală…” 

„O lume de arome care invită la reverie și la fantezie, face trimitere la unele spaţii şi momente pe verticala şi pe orizontala civilizaţiei, evocă trăiri, comportamente, situaţii umane-reper, recuperînd chiar unele formule din arsenalul propriu fabulos al acestui uriaş creator care este Silviu Purcărete, al acestui vrăjitor al scenei. Spiritul ludic la superlativ, spiritualizat şi rafinat, dezvoltat pe o savuroasă şi sinuoasă scală este filonul de rezistenţă al acestui spectacol, unde directorul de scenă şi i-a apropiat în procesul creativ pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe compozitorul Vasile Şirli.”