Născută la 3 octombrie 1944, actriţa a absolvit Filologia la Timişoara şi Actoria la Bucureşti. A debutat în 1970 la Teatrul de Stat din Botoşani, înainte de a reveni la Timişoara în 1972, unde a jucat la Teatrul German peste 70 de roluri până în 2008. Pentru perioade scurte a fost angajata Teatrului Naţional şi a Teatrului Maghiar de Stat Timişoara.

Roluri precum cele din Minna von Barnhelm, A douăsprezecea noapte, Chiriţa în provincie, Ulciorul sfărâmat, Două surori, Mutter Courage (în două montări diferite), Siberia ori Scaunele, interpretate la Teatrul German, vor rămâne în patrimoniul culturii noastre teatrale.

În teatru, „Frau Ildikó” era o prezenţă neobişnuită: fie că avea privirea mustrătoare ori îţi făcea cu ochiul, fie că afişa o mină fermă sau una plină de duioşie, fie că glasul îi era dojenitor sau cald, prezenţa ei nu putea fi trecută cu vederea. Lucrurile le privea limpede, iar simţul fin al umorului alimenta o personalitate plină de spirit. Şi corporalitatea dominantă şi-o asuma cu naturaleţe şi şarm. Era un om plin de viaţă. Te puteai îndrăgosti de ea.

Plenitudinea şi polisemia expresivităţii sale scenice au cucerit în egală măsură cu ambiţia şi puterea de muncă de care a dat dovadă în calitate de directoare de teatru, pe când, în vremuri grele ale unei lumi în schimbare, a condus nava Teatrul German înspre ape mai liniştite. Timp de 18 ani grei, dar marcaţi de speranţă, inspiraţie şi de tăria de a nu renunţa, a condus Teatrul German de Stat între 1983 şi 2001.

A pus ea însăşi mâna unde era nevoie: a jucat, a regizat, a tradus, a predat, a condus teatrul. Doar era în joc salvarea a ceea ce ea preţuia cel mai mult în profesie, anume viitorul teatrului german din România.

În tot acest timp, a fost şi a rămas o autentică „grande dame” a teatrului.

Rafinamentul, plurilingvismul şi erudiţia ei, alăturate unei fermecătoare vivacităţi, alcătuiesc profilul unei personalităţi care, nu doar în lumea teatrului, nu şi-a găsit încă egal.


Lucian M. Vărșăndan