Începând cu spectacolul „Jurnal de România. Timișoara”, scris și regizat de Carmen Lidia Vidu, apoi cu „Leonce și Lena”, după Georg Büchner, regie: Niky Wolcz, Teatrul German de Stat Timișoara va oferi publicului său și supratitrare în limba engleză alături de cea obișnuită în limba română.

Dorința Teatrului German este să crească adresabilitatea spectacolelor sale și să atragă un nou public, nevorbitor de limbă română sau germană. Eforturile noastre merg în direcția internaționalizării teatrului timișorean în vederea unei mai bune percepții a culturii locale și naționale, demers vital în perioada următoare, care este premergătoare anului în care Timișoara va deține titlul de Capitală Culturală Europeană.

Teatrul trebuie să depășească barierele de limbă și să se adreseze atât celor pasionați, cât și publicului ocazional, dar și celor care încă, din diferite motive, nu beneficiat de stimulentul necesar pentru a intra într-o sală de spectacole.

Astfel, începând cu perioada imediat următoare, toate spectacolele Teatrului German, vechi sau noi, vor beneficia și de traducere în limba engleză. Începem cu cele două producții care se vor juca în următoarea săptămână – „Jurnal de România. Timișoara” și „Leonce și Lena”, ca apoi să oferim, treptat, supratitrări în engleză și celorlalte spectacole din repertoriu.

Până atunci vă așteptăm la scenă!

Jurnal de România. Timișoara, 6 februarie 2022, ora 19.30 (bilete: https://bit.ly/3GloDzj)

Jurnal de România. Timișoara este un proiect multidisciplinar, ce reunește filmul, fotografia și teatrul, și își propune să fie, printr-o serie de confesiuni necenzurate și nemijlocite, o oglindă sinceră a relațiilor interumane, influențate decisiv de mediul urban, dar și un îndemn la implicare socială și comunitară. Arhitectura spectacolului este determinată de biografia actorilor, al căror rol este acela de a desluși și de a cartografia căile prin care părinții, prietenii, necunoscuții, dar și orașul, prin cartierele, locuitorii, artiștii și prin administrația locală, ne modelează și ne transformă – de la nostalgia primelor amintiri și până la realitatea imediată. Mărturisirile sunt întemeiate aproape exclusiv pe experiențele de viață ale actrițelor, fie că vorbim despre momente de fericire sau durere, despre succes sau eșec, despre traume și depresie, despre înstrăinare și regăsire.

Leonce și Lena, 10 și 13 februarie 2022, ora 19.30 (bilete aici: https://bit.ly/3GovRCE și aici: https://bit.ly/3KZK1xA)

Multă vreme „Leonce și Lena”, comedia melancolică despre doi tineri care nu-și găsesc locul, a fost considerată ca eșuată. I se reproșa lipsa de acțiune și absența unei construcții clasice. Faptul că cineva avea dificultăți cu sine însăși precum cele enunțate de Leonce – „Oh, dacă cineva ar reuși să fi altul. Doar pentru un minut.” -, oboseala față de lume, care pe cei doi protagoniști îi face să fie ființe sufletește înrudite, veneau în contradicție cu imaginea existentă despre chipul uman de atunci. Leonce și Lena sunt doi străini într-o lume irațională, în care doar ironia și autoironia mai puteau oferi o consolare. Melancolia lor provine din lipsa iluziilor și din refuzul viziunilor idealizante. Cu întrebări referitoare la identitate și la sensul vieții, cu percepția grotescă pe care o proiectează asupra clasei politice, Büchner de fapt a fost cu mult înaintea vremurilor sale. Doar moartea prematură l-a împiedicat să devină un Shakespeare al literaturii germane.